Acum un an eram exact în același loc, pe plaja de la Vadu, cu "În sălbăticie" și cred că ar fi o tradiție minunată să citesc câte o carte de călătorii în fiecare vacanță de vară, iar Vadu e un loc cu un farmec aparte. Aș putea să scriu despre cum am mers noaptea cu mașina pe câmp, ca să ne îndepărtăm luminile satului și să fotografiem Perseidele sau cum am băut cea mai bună cafea cu tequila în Arca Bar din Corbu, dar nu ar mai fi un blog de lectură, așa că am să mă întorc la cartea de pe plajă.
Nu îmi amintesc când am cumpărat "În Patagonia", cred că la un târg, poate Gaudeamus, total la întâmplare și am așteptat mult timp până i-a venit rândul. E una din acele cărți căreia i-am citit recenziile de pe goodreads în timp ce o citeam și m-am certat în gând cu cei care le postaseră. Altfel spus, mi s-a părut o carte neînțeleasă și care-și are perfect locul aici, genul de volume peste care dai din întâmplare și-ți spui "woow" și rămân multă vreme cu tine, chiar ș după ce ai închis ultima copertă.
La 17 ani și după ce scrisese un alt volum respins de edituri, Bruce Chatwin pleacă în Patagonia, un loc în care își dorise întotdeauna să meargă, pentru că bunica lui avea o bucată de piele de brontozaur (de fapt, probabil de leneș) adusă de acolo. Bruce pur și simplu hoinărește de colo-colo, interacționează cu tot felul de personaje și textul lui este structurat în câteva pagini dedicate fiecărei interacțiuni sau subiect pe care-l urmărește. Sigur că lumea foarte convențională de pe goodreads s-a supărat că nu aflăm prea multe despre istoria, cultura, geografia și tradițiile din Argentina sau Chile. În schimb, Bruce ne vorbește despre regii aventurieri ai Patagoniei, despre expați și strădaniile lor de a recrea locul lor de origine, despre aventurile lui Butch Cassidy, despre indienii care omorau misionari sau despre peregrinările marinarului Charley. Bruce merge cu încăpățânare pe urmele tuturor poveștilor (își găsește și brontozaurul), și sunt puține lucruri pe care i le putem reproșa scrierilor lui, care sunt scurte și captivante.
Dar cel mai și cel mai mult mie m-a plăcut capitolul 64, care vorbește pe larg despre limba băștinașilor și despre poezia ei. Pentru fiecare cuvânt, indienii găseau un corespondent într-o serie de metafore legate de natură și de ceea ce vedeau în jurul lor, și majoritatea sunt de o profunzime care te lasă mut de uimire.
"Ce să credem despre niște oameni care defineau monotonie drept absența prietenilor de gen masculin? Sau, pentru depresie, se folosea cuvântul care descria etapa de vulnerabilitate din ciclul sezonier al crabului când și-a lepădat vechea carapace și așteaptă să-i crească alta? Sau cine a derivat cuvântul leneș de la pinguinul lui Magellan? Sau infidel de la un șoim mic, care zboară de ici colo, plutind deasupra următoarei sale victime?"
Dacă doriți să vă îmbarcați într-o călătorie imaginară spre o destinație excentrică, despre care probabil nici nu știați că există, sau oricum nu așa cum vă imaginați, aceasta e cartea pentru voi. Îmi place să cred că lui Bruce i-ar fi plăcut să știe că l-am dus pe o plajă dintr-o rezervație naturală, din păcate din ce în ce mai accesată, promit că pe viitor voi găsi un pustiu unde să-l închid ca într-o scoică.