'Big in Japan', de Cosmin Leucuța

Am terminat această carte dintr-o răsuflare, acum câteva zile, în perioada de sfârșit de an când toată lumea face bilanțuri, sarmale, trage tare sa recupereze ce nu s-a putut într-un an sau nu știe nici ce zi mai e. Îl urmăresc de mult timp pe Cosmin Leucuța, un scriitor tânăr care locuiește în Timișoara, destul de prolific, a scris unele cărți care îmi plac mult, altele care îmi plac mai puțin. Este ceva plăcut în a urmări evoluția unui scriitor local, îl face într-un fel 'de-al meu' chiar dacă nu e așa. În timp ce dădeam o căutare să verific câteva lucruri despre carte mi-am dat seama că am ratat 'Privește ultima dată lumea asta plină de minciuni', un alt volum de povestiri al lui Leucuța pe care îl las pentru 2025.

Am cumpărat 'Big in Japan' la Gaudeamus, atrasă puțin și de titlu, recunosc. Mi se pare că Leucuța e un maestru al titlurilor, daca tot am deschis subiectul. Cum spuneam, este o carte care se citește foarte repede, are un stil alert, cinematic. Îmi aduc aminte că asta mă enerva la unele texte ale lui mai vechi, dar aici mi se pare foarte nimerit. 'Big in Japan' mi-a amintit puțin de serialul '13 Reasons Why'. Este o carte pe care aș recomanda-o / dărui-o unui adolescent sau părinte de adolescent.

Tema cărții este relația dintre părinți și copii, gândurile și sentimentele unei adolescente, divorțul și impactul lui asupra familiei, comunicarea dintre părinți și copii. M-am gândit, în timp ce citeam, că și eu am câteva exemple de părinți cu copii adolescenți sau preadolescenți, care au făcut un copil cu altă femeie după ce s-au despărțit sau după decesul mamei, însă nu m-am gândit atât de profund la impactul pe care-l are acest lucru. Primul capitol e scris din perspectiva tatălui care se joacă cu fetița atunci când ea e un copil încă, a doua, din perspectiva mamei care le povestește prietenelor despre divorț, iar restul cărții, din punctul de vedere al fiicei, Alexandra.

Un alt lucru care mi-a plăcut foarte mult la această carte este că are un aer realist (m-a făcut să mă opresc și să caut dacă chiar există cafeneaua Doppio - cunosc foarte puțin Timișoara) și imersivă. În final, am făcut din nou o pauză de lectură ca să ascult melodia 'Big in Japan' împreună cu eroii cărții, o piesă care și mie îmi place și care mi s-a părut mereu că e despre victoria rece care urmează unei perioade lungi de însingurare. Vreau să mai recomand cartea și pentru dialogurile frumoase și sincere dintre Alexandra și Paul. Cosmin, sper ca peste de 20 de ani să scrii o continuare și să ne spui ce s-a întâmplat cu ei.

Am să închei cu o întâmplare nostimă care nu are legătură cu această carte - acum un an, am făcut un pariu în glumă cu fratele meu mai mic, Alex, că voi scrie un text în fiecare lună în acest blog. Așa cum vedeți, deseori am amânat pentru ultima zi a lunii și există și luni în care nu am citit aproape nimic, anul acesta. Motivul destul de prozaic este pentru că am fost foarte ocupată/obosită. Azi, în ultima zi a anului, am reușit să îndeplinesc acest challange, urmând să mă gândesc anul viitor daca și ce o să mai scriu pe blog.

Până atunci, la mulți ani și dați o șansă literaturii române contemporane, merită.

Cumpără cartea