'Femeia cu părul roșu', de Orhan Pamuk

Inițial îmi propusesem să vorbesc despre o altă carte, mai apropiată întrucâtva de contextul prezent, dar nu am avut nici de data asta vreme să o recitesc ca să pot vorbi de ea cu ideile proaspete în minte. Am să merg deci pe varianta pe care mi-o propusesem inițial, iar dacă am timp până în data de 8 decembrie voi reveni cu încă o postare.

'Femeia cu părul roșu' este o mică bijuterie a laureatului premiului Nobel, Orhan Pamuk. Îl știți probabil pe Pamuk ca autor al cărților Muzeul inocenței sau Mă numesc Roșu, două dintre titlurile lui mai celebre. Deși are doar puțin peste 100 de pagini, 'Femeia cu părul roșu' nu este chiar ușor de parcurs, mi se pare o scriitură puțin mai densă decât alte cărți citite de mine în ultima vreme. Cartea este profund inspirată de mitul lui Oedip și are loc tot la Istanbul, începând din anii 80 până în prezent. Eroul nostru, Cem, este un tânăr cu un tată absent, care a făcut pușcărie din pricina convingerilor lui politice, apoi a dispărut de acasă. Cu gândul de a câștiga niște bani, Cem se angajează la un meșter care sapă fântâni și merge împreună cu el în micul orășel Öngören, ca să caute apă pe un teren arid unde se dorea construcția unei fabrici. Cem se apropie sufletește de meșterul Mahmud și ajunge să îl considere ca pe un tată. În același timp, începe obsesia lui pentru mitul lui Oedip, pe care i-l și povestește meșterului, care nu prea gustă povestea.

Cem merge destul de des în oraș, în plimbări sau după mici cumpărături. Acolo o vede pe femeia cu părul roșu, pentru care face o obsesie, începe să urmărească ca să vadă când e acasă. Află că femeia este actriță la un teatru ambulant ce oprise în târgușor pentru că juca în fața unei garnizoane staționate acolo. În cele din urmă, tânărul trăiește o noapte pasională în compania femeii, care era mult mai în vârstă decât credea inițial. După acea noapte, fiind din ce în ce mai presați de client să găsească apa, din pricina oboselii, Cem scapă o greutate peste Mahmud, care se afla în fântână și, derutat, tânărul fuge de la locul accidentului.

Deși trăiește cu groaza permanentă că va veni poliția să îl aresteze pentru crimă, nimeni nu vine după Cem. El își va termina studiile în inginerie, se va căsători cu o fata cu care nu va avea copii, dar cu care va împărtăși pasiunea lui pentru Oedip, deși nu îi povestește niciodată despre crimă. Călătorind în Iran, află despre Cronica șahilor, unde este povestită o legendă oarecum în oglindă, despre un tată care își omoară fiul pe câmpul de luptă, fără a știi cine este. Pamuk împletește într-un mod interesant legendele arabe cu mitologia greacă, mi-au plăcut aceste paralele.

Cem și soția lui se implică din ce în ce mai mult în construcții și în afaceri imobiliare. Creșterea economică îl va aduce înapoi la Öngören, unde va cumpăra un teren pentru a construi blocuri. Acolo se află răspunsurile și consecințele trecutului său, de când avea 17 ani. Dar ca sa nu dau spoilere, am să închei cu o tehnică pe care-a folosit-o David Lynch în filmul Mulholland Drive și am să vă dau câteva indicii:

• Ce simpatii politice au persoanele din anturajul femeii cu părul roșu?

• În casa cui locuia ea cu chirie? Fii atent la proprietar.

• Bufnițele nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Cine este tânărul care o însoțește mereu pe femeia cu părul roșu?

• O crimă este un eveniment groaznic. De ce poliția nu a investigat crima lui Mahmud?

• De ce nu au putut avea Cem și soția lui, Ayșe, copii biologici?

• În afara politicii, din ce alt motiv și-ar mai fi putut părăsi tatăl lui Cem soția și copilul?

• Cine este tânărul care-i arată în final fântâna lui Cem?

• O poveste e doar ficțiune, sau îți poate influența viața?

• Cine a scris, de fapt, cartea 'Femeia cu părul roșu' și de ce?

Cumpără cartea