Toată lumea se duce pe litoral cu lecturi ușoare, eu m-am scufundat nu în valuri, ci într-o lectură post-apocaliptică. La cum au fost ultimii ani, nu m-ar mira daca totul s-ar duce în cap, precum în ultima carte scrisă de Cosmin Leucuța. Narată prin prisma personajului principal feminin, al cărui nume nu ne este dezvăluit, volumul descrie călătoria acesteia printr-o lume necruțătoare, unde lipsesc resursele și hrana.
L-am urmărit pe Cosmin Leucuța în ultimii ani și, în spiritul sincerității acestui colțișor virtual, am să vă împărtășesc faptul că părerea mea e ca scrierile lui înregistrează un regres. Mai exact, 'Cum te vei îmbrăca la sfârșitul lumii?' mi s-a părut teribil de prost scrisă (păcat de titlu) și mi-a tăiat cheful de a mai citi altceva de acest scriitor. Totuși, i-am mai dat o șansă cu 'Cerul ca oțelul' și nu regret. 'Cerul ca oțelul' este un evident pas imens înainte. Este o carte scrisă extrem de bine, cursivă, care captivează.
Pentru că mi s-a reproșat că dau spoilere, am să încerc să nu o fac, de această dată. O să vă spun cele câteva lucruri care nu mi-au plăcut. Știu că o să sune foarte superficial și ca este subiectiv, dar nu m-a atras deloc grafica coperții. Mi-ar plăcea ca Leucuța să găsească teme mai puțin uzitate, pentru că distopiile care tratează sfârșitul lumii așa cum o știm sau o situație catastrofică s-au scris foarte des. Sunt sigură că am mai citit așa ceva și în literatura română contemporană, e adevărat, mult mai prost scris. Un lucru pe care l-am observat și eu, și prietena mea Cezarina, independent și fără a ne influența: personajul personal face prea multe fapte eroice care nu se potrivesc cu condiția ei de mamă și gospodină pe care o avea la începutul romanului. Adică, până la un punct înteleg că o femeie care provine dintr-o familie abuzivă își dezvoltă mai multe abilități de a supraviețui. Dar să se lupte cu un urs înarmată doar cu un cuțit și să îl omoare? Să înfrunte, imobilizată, niște ucigași cu experiență care o amenință cu un fierăstrău electric și nu numai să scape basma curată, ba chiar să îi lichideze pe toți? Cred că era mai verosimil dacă personajul era descris făcând lucruri mai pe puterile lui.
Nu vreau să pun accent doar pe critică pentru că romanul e foarte bine scris. Mi-a plăcut foarte mult și faptul că nu a forțat un final fericit, deși la un moment dat am crezut că o va face. Mă bucur că Leucuța a continuat să scrie și să publice, într-un peisaj literar local destul de sărac. Sper ca pe viitor va continua în același stil sau mai bine, pentru că și-a ridicat ștacheta foarte sus. Dacă vă plac thrilerelle post-apocaliptice, vă recomand cartea insistent. Dacă vreți doar să vedeți ce și cum se mai scrie în zilele noastre în România, este o alegere care nu va dezamăgi.