Week-end-ul trecut, dintr-o nostalgie inexplicabilă pentru perioada interbelică, am terminat de citit un volum de povestiri scris de F. Scott Fitzgerald. Inițial intenționam să recitesc 'Marele Gatsby', dar m-am simțit prost că am atâtea planuri de re-lectură și atât de puține cărți necitite. În continuare, am fost la fel de nestatornică, pentru că am vrut să vă povestesc despre Fitzgerald, dar m-a deraiat 'Una din noi e de prisos', care era și ea în fișierul de cărți în format pdf și pe care am dat-o gata pe nerăsuflate, în câteva ore.
'Una din noi e de prisos' e interesantă până și pentru mine, care evit romanele sentimentale. După ce l-am terminat, am căutat câteva informații despre autoare, Sidonia Drăgușanu, și mi s-a părut și ea un personaj demn de a fi cunoscut. Sidonia a fost o jurnalistă și scriitoare care a debutat în roman în 1934. De-a lungul vieții, a scris și povestiri, piese de teatru, literatură pentru copii, a făcut și traduceri. 'Una din noi e de prisos' e al doilea roman publicat sub pseudonim. Sidonia avea o colaborare sub pseudonimul Catrinel, în revista Femeia și căminul, unde răspundea scrisorilor de la cititori care îi puneau întrebări cu privire la problemele lor în dragoste. De altfel, și viața Sidoniei a fost marcată de neîmpliniri amoroase, fiind îndrăgostită de scriitorul Miron Radu Paraschivescu, care nu-i răspundea iubirii, simțind pentru ea mai degrabă o prietenie. Cu toate acestea, prietenii și-o amintesc pe Sidonia ca pe o femeie cu mult umor și cu un limbaj subtil, cu nuanțe sarcastice. Una din întâmplările din romanul 'Una din noi e de prisos' are ca punct de plecare o întâmplare de viața dintr-o scrisoare trimisă la revistă de o cititoare, dar vă las pe voi să descoperiți care este aceasta.
Cartea este un roman epistolar dintr-o singură direcție - cu excepția începutului și a finalului. Conține o serie de scrisori scrise de Aurora prietenei ei din școală, Catrinel, de când părăsește studiile pentru a se logodi și o urmăresc de-a lungul vieții într-o serie de frământări sentimentale, despărțiri și împăcări care se succed atât de amețitor, încât uneori te năucesc. Ce au în comun acestea e faptul că sunt triunghiuri amoroase și unul dintre participanți, cel mai adesea bărbatul, e pus în fața situației de a alege între două femei. Teoria autoarei e ca în dragoste mereu e o parte care pierde pentru ca alta să câștige. Aurora are o personalitate puțin cam copleșitoare, în sensul că e prea absorbită, până la obsesie, de sentimentele ei și are nevoie de permanente asigurări de la prietene și parteneri - ceea ce am numi azi atașament anxios. După logodnă, trece printr-o căsătorie nepotrivită, cu un soț absent și cartofor, apoi de desparte și scrisorile se axează pe o iubire mai puternică, al cărei final vă las să îl delecteze, sau nu neapărat. Mie finalul mi s-a părut cam superficial, în special pentru niște personaje care tocmai trecuseră printr-un război mondial.
Aș fi vrut să aflăm mai multe despre Catrinel, prietena căreia îi adresează scrisorile, pe care o cunoaștem foarte puțin, mai degrabă prin absența detaliilor. Spre deosebire despre Aurora, Catrinel își termină studiile, la un moment dat se mută la Paris, dar se reîntoarce în țară din cauza războiului iminent. Catrinel pare și o persoană extrem de discretă, care nu împărtășește prietenei ei aproape nimic despre viața ei intimă. De altfel, Catrinel ia o decizie finală surprinzătoare, care o eliberează definitiv de scrisorile Aurorei. Mă întreb daca nu a fost întrucâtva ușurată de asta, se pare că Aurora nu a văzut că, oarecum, decizia lui Catrinel închide un cerc, e oarecum o karma cuprinsă în ea.
Am lăsat la final de ce m-a ținut în priză totuși cartea și de ce am decis să scriu despre ea, cu toate că am atât de rar timp și energie să scriu. În primul rând, nu știam că divorțul, posibilitatea de a lucra și de a avea o viață atât de liberă erau posibile în societatea românească interbelică. Viața Aurorei ca mamă singură nu mi s-a părut cu mult diferită de cea a unei femei din prezent. Mai multe personaje se despart sau se recăsătoresc, chiar dacă au copii din prima căsnicie. Mi se pare fascinantă o privire în culise în ceea ce privește cotidianul, dar și modul de a gândi al femeilor din altă epocă. Pe urmă, am devenit și mai atentă atunci când Aurora a început să menționeze schimbările politice și sociale din timpurile ei și modul în care aveau un impact asupra ei. Mai exact, mă refer la ascensiunea mișcării legionare, prigoana împotriva evreilor, dar și cutremurul din 1940. Mi se pare ciudat și tulburător cum până și o femeie mondenă, preocupată până la obsesie de dragoste, observă cum colegii ei legionari conspiră sau certurile de la birou pe acest subiect.
Prin urmare, am să abdic de la principiile mele și o să vă trimit să citiți un roman romantic. Doar pe acesta, vă promit că revenim la un subiect solemn cu următoarea ocazie.