'Pasiunea domnișoarei S.', de Jean-Yves Berthault

M-am simțit precum o pisică ce a atacat tot ce era pe aragaz și a căzut în oala cu sarmale, citind această carte. A fost o parte din comanda mea de Black Friday, de pe anticariatul online Printre cărți, pe care îl recomand. Pentru că îmi place literatura erotică, am început lectura cu ea, în toate locurile și în toate pozițiile, dar în special în public.

'Pasiunea domnișoarei S.' este o colecție de scrisori care i-au aparținut domnișoarei Simone și datează de la sfârșitul anilor 20, fiind scrise la Paris. Jean-Yves Berthault este un fost diplomat de meserie și le-a publicat după pensionare. El pretinde că le-a găsit în timp ce ajuta pe o prietenă să renoveze un apartament și i-a atras atenția ceva neobișnuit, în zid. Cred că discuția începe cu dacă să îl credem sau nu.

Avem în față puțin peste 300 de pagini care sunt, absolut fiecare rând, pornografice, pentru că mi se pare că depășesc erotica. Oare scria o tânără din acele vremuri atât de liber? Vă las și pe voi să citiți și să vă faceți o opinie, dar eu sunt undeva pe la jumătate convinsă. Dacă ar fi să îl cred, aș termina mult mai repede acest post, pentru că nu aș avea de spus decât că scriitorul e bun, deși mai are de lucru la personaje, dar l-aș îndemna să continue.

M-am gândit mult mai mult, în ultimele zile, la ipoteza că aceste scrisori sunt în întregime reale. Simone a avut deci o aventură cu un bărbat însurat, aventură care a durat 2 ani și care a constat (și) în scrisori foarte dese, foarte explicite, pe care cei doi și le trimiteau prin poșta pneumatică (un mod de a trimite mesaje în interiorul unor capsule, prin intermediul unor tuburi, și care era la modă în Parisul acelor vremuri). Scrisorile sunt destul de repetitive ca format și descriu dinamica lor sexuală de la întâlnirile anterioare, precum și ce îi propune Simone lui Charles pentru următoarea dată când se vor vedea. În afara scrisorilor (și le avem doar pe ale ei, nu și pe ale lui), mai sunt câteva note care îi aparțin lui Jean-Yves Berthault și care detaliază unele aspecte specifice epocii sau, la final, fac o supoziție despre motivul rupturii dintre cei doi.

Ajungem așadar la ce și de ce. Simone și amantul ei sunt foarte îndrăzneți, găsim BDSM nu mai târziu de pagina 28, dar autorul consideră că Simone era cam clingy și obositoare. E foarte greu să îți faci o părere despre ce s-a întâmplat între ei numai din aceste scrisori, dar am să încerc. Dinamica dintre cei doi se schimba destul de repede, Simone devine cea care îl domină într-un fel pe Charles și, prin intermediul unor jocuri erotice, sexele se inversează, de fapt ea i se adresează cu un diminutiv feminin, Lotte, în foarte multe scrisori. Cred că ambii sunt bisexuali, Simone recunoaște că e atrasă și de femei, de fapt cred că asta e singurul joc erotic la care aderă sincer. Deși e supusă, nu mi se pare foarte atrasă de BDSM, cred că acceptă doar ca să îi facă lui pe plac. De fapt, Simone acceptă foarte multe lucruri de teama, obsesivă, că va fi părăsită, încercând mereu să țină viu acest crescendo sexual cu din ce în ce mai multe perversiuni. Când i se sugerează să deschidă relația, avem 3-4 scrisori în care refuză, după care treptat acceptă măcar ca și fantezie, apoi începe să propună ea. Cred ca Simone acceptă lucruri pe care nu și le dorește și asta e una din greșelile ei.

De fapt, cred că această greșeală derivă din faptul că nu are stima de sine prea ridicată, nu e conștientă de valoarea ei, deși asumarea unui rol masculin ca joc erotic e oarecum empowering pentru ea. O altă problemă pe care o văd e lipsa oricărei intimități sufletești, afective. Nu știu cum pot doi oameni să petreacă atâta timp, doi ani, scriind numai despre sex și făcând doar sex. Nu vreau să intervin prea mult cu perspectiva mea personală, dar suspin când văd atâta timp liber pierdut într-o singură direcție.

Dar în final, îl blamez mai mult pe Charles decât pe Simone pentru tot. Charles este evident atras de bărbați și nu are tăria să admită asta. Cred că Charles are nevoie să mărturisească unei femei asta și să fie înțeles, și evident că nu se poate deschide în fața soției (asta îmi amintește de Michael Peterson, a cărui biată nevastă sunt convinsă că nu a știut că era bisexual). Când ajunge ca fantezia lui să devină realitate și să facă sex cu un bărbat, cred că Charles nu își poate gestiona sentimentele și preferă să se despartă de Simone, pe care tot el a manipulat-o într-un menage a trois.

Simone, poți și meriți și sper că ai obținut mult mai mult de atât în viața ta de după Charles. Charles, sper că ai părăsit-o pe Simone pentru un bărbat, dar, paradoxal, nu cred că erai destul de bărbat pentru asta.

Cumpără cartea