'Mile-Ex', de Ciprian Popescu

'Citește carte asta, 'Mile-Ex', îți place berea? E genul de carte scrisă la bere!', mi-a spus Sorana la Bookfest, în timp ce îmi plimbam nehotărâtă privirea pe rafturile din standul Casei de Editură Max Blecher. Recunosc că am luat cartea strict pentru ca mi s-a părut funky recomandarea, dar pentru mine a fost genul de carte pe care am ajuns să o plimb prin foarte multe parcuri.

Mai întâi, 'Mile-Ex' m-a însoțit în Herăstrău, unde am avut una din cele mai faine întâlniri întâmplătoare, cu o tânără care cânta pe o alee Riptide la o ukulele de un galben intens. La o terasă, am început să răsfoiesc și să discut despre volum înainte de a începe să îl citesc pe îndelete. Am citit poeziile lui Ciprian Popescu, cu voce tare, pe insula de pe Lacul Morii, în Parcul Văcărești și IOR. Am vorbit cu prietenii mei despre beatnici, despre Bukovski, despre moarte (și nu a fost confortabil). Îmi place să cred că e o carte căreia nu i-a plăcut să stea într-o bibliotecă și a visat întotdeauna să călătorească, și i-am îndeplinit, puțin, visul.

'Mile-Ex' e a doua carte dintr-o trilogie, primul volum se numește 'Mile-End' și acum am FOMO pentru că nu cred că îl mai găsesc în librării.

'Mile-Ex' este numele unui cartier canadian, unde locuieste autorul.

'Mile-Ex' este un amestec de proză foarte scurtă și poezie cu rimă albă, despre alcool, droguri, lumea pestriță din baruri, sex, câteva amintiri despre acasă și copilărie, dorul de o mamă pierdută, sarcasm la adresa faptului că trăim prea mult pe social media, dar și a muncii care dezumanizează și care, uneori, nu pare a avea un sens.

'Viață dublă: două ecrane la job / pe unul mă prefac că lucrez // pe celălalt stau pe facebook / și mă prefac că trăiesc.', cred că o spune mai bine decât aș punea încerca eu să explic.

Deși trimiterile sunt la punk, cred că versurile din 'Mile-Ex' s-ar potrivi perfect pe ritmuri de hip-hop, de fapt mi-e frică să nu citească cineva ideea aceasta și să și-o însușească.

Cumpără cartea