'Leopardul zăpezilor', de Sylvain Tesson

Am început să citesc această carte influențată de un bun prieten care e pasionat de cărți despre natură, de călătorie sau care descriu mai degrabă experiențe personale decât unele imaginare. Existau toate premisele să îmi placă această carte. Are la bază călătoria geografului Sylvain Tesson, împreună cu fotograful Vincent Munier, iubita acestuia, Marie, și încă un amic, Leo, în Tibet, pentru a vedea și fotografia un animal pe care de dispariție, leopardul zăpezilor.

Fotografia de mai sus îi aparține lui Munier și, în paranteză fie spus, de fiecare dată când nu o să folosesc fotografii făcute de mine aici, e pentru că am citit cartea în format electronic. Puteti admira fotografiile lui Munier pe pagina lui de facebook și le puteți cumpăra de pe site-ul lui, unde găsiți și cărți și documentare făcute de el.

Ca să revin la cartea lui Tesson, nu pot să spun decât că o idee excelentă a fost îngrozitor executată. Autorului îi place foarte mult să se audă și cade în admirație fața de gândurile sale, pentru că asta e aproape tot ce ne livrează. Nu aflăm decât foarte puține despre leopard sau despre natură, o descriere sumară a oamenilor care trăiesc în Tibet, și aproape nimic despre personalitatea fotografului, a prietenilor lui sau ce au făcut acolo.

În schimb, Tesson efectiv bate câmpii, pagini în șir, despre o sumedenie de panseuri filosofice, nepierzând nici un moment ca să mai evoce câte un scriitor sau să facă o referire la vreo operă de artă, ca să înțeleagă cititorul ce inteligent e. Toate astea sunt greu de suportat și aș fi abandonat cartea daca ar fi avut mai mult de 184 de pagini.

Nu m-ar fi deranjat ideea călătoriei ca pretext pentru reflecție interioară sau autocunoaștere, dimpotrivă. Din păcate, execuția este una foarte slabă, rezultă un lung și chinuitor șir de pagini bombastice care par a fi scrise doar pentru că autorului îi place să vorbească și să se admire pe sine. Un capitol întreg îi e dedicat fostei lui prietene, o femeie pasionată de natură și care pare și un om bun și delicat, și nu am putut decât să simt o ușurare că nu trebuie să mai îndure, probabil, logoreea fostului.

Pe lângă toate acestea, a fost scrisă o carte exact cu același subiect de către Peter Matthiessen, apărută înaintea celei a lui Tesson. Este vorba tot o călătorie pe urmele aceluiași animal și cu o componentă inițiatică/spirituală (pe aceasta nu am citit-o încă), și evident că Tesson vorbește cu dispreț despre această carte și continuă cu același talmeș balmeș de Tao, Nietzsche și fosta lui.

Consider că dacă aș fi putut edita cam 85-90% din gândurile lui Tesson (câteva erau ok și pot rămâne, inclusiv cele în care vorbește împotriva vânătorii) și dezvolta restul personajelor și călătoria, poate i-aș fi dat mai mult de două stele cu indulgență. Mai am câteva e-books scrise de același autor, dar acum mi-e teamă să mă mai apropii de ele.

Cumpără cartea