'Jurnalul unui librar', de Shaun Bythell

Cărțile pe care le iubesc cel mai mult și de dragul cărora am început acest blog nu sunt neapărat cele scrise de autori cunoscuți, de care știu și pe care le aștept de mult timp, ci cele peste care dau absolut din întâmplare. Și, în timp ce le citesc, sunt absolut uimită și recunoscătoare că am descoperit ceva atât de minunat. Am ales 'Jurnalul unui librar' la un schimb de carte, când voiam să mă descotorosesc de niște romane de erotică arabă dubioasă pe care nu mai știu de la cine le-am primit cadou, dar nu cred că mă cunoștea suficient de bine. Am ales niște titluri la întâmplare la schimb și am început aproape imediat să citesc această carte. În paranteză fie spus, am terminat-o în vară și sunt oarecum în urmă cu postările. Acum însă, vremea rece e perfectă pentru a scrie despre un roman a cărui acțiune se petrece în Scoția. Așa că mi-am pregătit un ceai fierbinte (ar fi mers un whisky) și vă invit în Wigtown, care în 1998 a fost numit orașul național al cărților din Scoția.

Shaun Bythell cumpără, dintr-un impuls, The Bookshop, care este a doua librărie (ca mărime) cu cărți second hand din Scoția. Din primele pagini aflăm că Shaun îl admiră pe George Orwell, destăinuire care a avut darul de a mi-l face imediat simpatic. Pe modelul lui Orwell, începe un jurnal în care notează zilnic numărul de clienți și totalul încasărilor. Dacă ați citit jurnalele lui Orwell, știți deja că el avea o fermă și nota zilnic numărul de ouă pe care îl dădeau găinile. Nu pot să vă recomand îndeajuns de mult să nu vă opriți la Ferma animalelor, ci să citiți tot ce a scris Orwell și în special Jurnalele. Mai mult decât atât, 'Jurnalul unui librar' este împărțit pe luni și fiecare capitol se deschide cu un citat din Orwell.

Acțiunea se învârte în jurul clienților The Bookshop, dar și a personajelor pitorești care sunt mai des în librărie. Shaun este flegmatic și are un umor sarcastic care generează reacții puternice, fie îl urăști, fie îl iubești. El vinde cărți și pe Amazon, pe care îl detestă și cu care are o serie de probleme tehnice care punctează unele capitole. Mai rari sunt clienții care îi calcă pragul și care, uneori, pun întrebări absurde sau prostești. Al doilea stăpân al librăriei este un motan negru numit Căpitan. Librăria are câteva angajate, temporar sau permanent, dintre care se distinge Nicky. care aduce în fiecare vineri la muncă de mâncare de la un supermarket care o donează. Sandy, cel mai tatuat bărbat din Scoția, care este de religie pagan, face niste bastoane pe care le vinde în librărie în schimbul unui credit pentru care-și ia cărți. Nu pot să nu îi invidiez pe acești oameni care par atât de excentrici și de liberi.

Când nu e la magazin, Shaun merge acasa la clienți care vând librării sau merge la pescuit. Vizitele la clienți pricinuiesc alt șir de remarci sarcastice, dar la un moment dat autorul își dă seama că e prea pripit în a judeca oamenii pe care-i întâlnește. Într-o ocazie, Shaun întâlnește un om introvert care îi pare plicticos și insipid, dar, cu care după ce vorbește mai mult, află că a fost explorator la Cercul Polar.

Shaun se implică și în organizarea unui festival anual de literatură a cărui atmosferă mi se pare extraordinară. Participanții beau ca în Scoția și dorm pe unde apucă - de fapt, e un pat și în librărie. Dacă se distinge ce scrie pe coperta cărții și sunteți curioși - da, autorul a împușcat un Kindle și l-a bătut în cuie pe un perete al librăriei.

Nu mi s-a întâmplat niciodată să râd atât de mult în timp ce citeam o carte și să mă întristez pe ultimele pagini. Unul din clienții care nu scapă de judecata lui Shaun, domnul Deacon, este un personaj la fel de bizar ca toate celelalte și se integrează perfect în peisaj. Shaun presupune că este în vârstă și nu știe să își comande singur cărțile de pe internet. Aflăm la final cine era domnul Deacon și de ce se ducea la librărie, și este nu doar foarte trist, ci și un alt îndemn că nu e bine să ne pripim cu judecata oamenilor pe care nu îi cunoaștem suficient.

'Jurnalul unui librar' are și o continuare care nu cred că s-a tradus, dar pe care mi-ar plăcea mult să o citesc. Deși comand cărți online, ador atmosfera din librării sau din anticariate și cumpăr și de acolo cărți, pentru că înțeleg lupta lui Shaun și a altor librării pentru supraviețuire în fața comerțului online.

Cumpără cartea

În încheiere, am să vă las o poză din călătoria mea în Scoția, deși eu am mers în Highlands, în nord, și Wigtown e în partea de sud-vest, spre mare. Dacă ajung vreodată în The Bookshop, probabil o să scriu o postare entuziastă, numai despre asta.