'Industria liniștirii adulților', de Anastasia Gavrilovici

'Industria liniștirii adulților' este o carte de poezie pe care am citit-o dimineața, în metrou, în drum spre birou, și apoi am recitit-o ca să văd daca are aceeași magie. Tot ce mă înconjura părea dintr-o dată mai viu, Eram într-o lume în care detalii precum tivul puloverului femeii din fața mea, sau încurcătura de cabluri din tavanul pasajului de la Unirii, păreau mai intense și mai 'acolo'. Poate aceste versuri sunt o formă de meditație.

Spre deosebire de alte cărți de poezie de care am aflat oarecum din întâmplare, pe aceasta o știam, pentru că a câștigat un premiu și a urmat o mică indignare balcanică, pentru că scriitoarea a folosit, într-un loc, un cuvânt mai obscen. De asta mi-am dorit să scriu această postare, deși sunt mereu sfâșiată la interior de teama că nu sunt suficient de bună, dar nici această carte nu merită să fie amintită doar pentru atât. 'Industria liniștirii adulților' este un text foarte puternic, genul de forță care izvorăște din sinceritate și din recunoașterea propriei sensibilități. Sunt o admiratoare a frumuseții în artă care depășește valențele strict estetice, care transmite o trăire sau care te provoacă să gândești și altfel.

Citind 'Industria liniștirii adulților', mi-am spus adesea că este (și) o poezie de dragoste, pare că o dragoste care răzbate din banalul și cotidianul care ne sufocă. Mi-a mai plăcut că peste tot, în text, se regăsesc alăturări neașteptate și de o rară frumusețe, ca niște haiku-uri:

'e suficient să-mi spui că nu-ți place marțipanul și voi începe să plâng'

'tu nu ai spus nimic doar ai zâmbit cum îi/zâmbești unei balerine la sfârșitul dansului/privind cum prin colanții albi cum încă îi zvâcnește/piciorul metalic'

'inima mea a dat și dă tot ca o broscuță/aplatizată sub roțile unui tir'

'crezi cu tărie că frumusețea ca salva lumea?/sau măcar Uniunea Europeană?'

'ce nu m-a omorât nu m-a făcut mai puternică/ce nu m-a omorât abia așteaptă să o facă'

''am fost convinsă că sufletul e/o moschee cu încălzire prin pardoseală, iar liniștea o eșarfa scumpă,/unicat/pentru care te tocmești până la epuizare doar ca să descoperi acasă

eticheta pe care scrie made in China.'

Ce mi-a făcut și mai dragă această carte e că conține două poezii 'de călătorie', în care una se petrece în Berlin, iar cealaltă la Istanbul, primul, un oraș pe care l-am străbătut de mai multe ori și pe care îl iubesc la nebunie, al doilea, un decor magic de poveste în care mi-am dorit să ajung ca să o trăiesc pe a mea.

Vă urez, în încheiere, să vă definiți și voi la fel de frumos:

'Dacă cineva ar vrea să-mi povestească viața

pe Wikipedia, aș vrea să rețină un singur lucru:

cum ne ținem de mână în somn, ca vidrele în apă

pentru a nu fi purtate de curent

una de lângă cealaltă.'

Cumpără cartea