'Dragostea unei femei cumsecade', de Alice Munro

Am aflat despre Alice Munro in 2013, când a câștigat Premiul Nobel. Am citit volumul ei de povestiri "Prea multă fericire', dar nu îmi amintesc prea multe detalii despre el, doar că nu avea ceva memorabil. În iarnă, am cumpărat 'Dragostea unei femei cumsecade' într-un book haul, de la un anticariat online, cu gândul să-i mai dau acestei scriitoare o șansă.

Cartea reunește 8 povestiri și am să spun câteva cuvinte despre fiecare dintre ele, încercând să nu dau spoilere.

Prima povestire, care dă titlul volumului, este despre opticianul D.M. Willens, care este găsit mort de trei copii din orășelul în care locuia. Scriitura e foarte densă și mi s-a părut că se citește greu. Textul mi s-a părut și foarte lung, cu multe detalii care nu sunt neapărat necesare. Din fericire, cititorul aflu la final de ce a ajuns domnul Willens în râu, dar finalul mi se pare oarecum deschis interpretării.

Jakarta a fost una din cele mai promițătoare din serie, pornește de la ideea de maternitate și sexualitate. Două femei, Kath și Sonje, se împrietenesc și e descrisă o petrecere într-o comunitate de stânga la care femeile participă și unde se practica sex liber. În petrecere apar câteva episoade și personaje memorabil descrise, mi s-a părut că aceasta povestire are potențial. Kath își părăsește în cele din urmă soțul, textul e scris din prisma lui, sunt amintirile lui în timp ce o vizitează peste ani pe Sonje, al cărei soț a murit dar ea preferă să creadă a fugit în Jakarta.

Insula Cortes este povestea unei femei tinere, la începutul vieții adulte și a căsniciei, care stă în gazda la o bătrână cam nesuferită. La un moment dat, pentru că nu își găsește de lucru, are grijă de soțul ei bătrân și bolnav. Printre îndatoririle ei se numără să-i citească ziare bătrânului, care o pune să îi citească niște stiri vechi despre un incendiu.

Doar secerătorii e foarte dezlânat scrisă, la început nici nu îți dai seama care personaj e care și ce relație e între personaje. Pe deasupra, personajul principal face niște alegeri extrem de greșite și e neverosimil că nu duc la ceva tragic mult mai devreme.

Copiii rămân o are în prim plan pe Pauline, o tânără mama a două fetițe, care decide brusc, în vacanță, să își părăsească familia pentru un dramaturg în a cărui piesă de teatru joacă, și cu care are o aventură. Mi se pare mai mult teamă de viața de cuplu decât o poveste de dragoste. Sunt niște paralele cu Orfeu și Euridice, despre care era piesa, pe care aș vrea să le aprofundez.

Putred de bogată e o chestie haotică despre o femeie care are o aventură cu un bărbat însurat, relația femeii cu fiica ei, relația fiicei ei cu soția amantului mamei, Triunghiul acesta se termină brusc după un incident nefericit, un accident provocat de fiică. Nu pot să spun că am empatizat cu personajele sau cu istoria aceasta.

Înainte de schimbare este despre o femeie care locuiește cu tatăl ei după o relație sentimentală eșuată și află că tatăl ei, medic, face avorturi ilegale. Este un subiect delicat și bine surprins, deci aceasta e printre povestirile mai reușite, după părerea mea.

Visul mamei este visul unei mame care își respinge copilul, se află într-o situație delicată pentru că soțul a murit pe front, dar e și despre acceptarea maternității. Surorile soțului o găzduiesc și o ajută. Cumva, visul aproape i se îndeplinește dar reușește să iasă din consecința lui tragică.

Subiectul care unește aceste povestiri, viața femeilor și resorturile ei intime, ar fi interesant, dar mi se pare că ar putea fi mult mai bine tratat. Textele mi se par deseori aride, greu de parcurs, cu personaje nememorabile și cu întâmplări care nu rămân cu cititorul. Dar, cum gusturile și părerile sunt întotdeauna împărțite, vă invit la lectură.

Cumpără cartea